Review: Gran Turismo 6 – pentru că automobile

Lăsând la o parte latura umoristică a răspunsului oferit de celebrul fan al lui Paul Walker, Gran Turismo 6 este un joc dedicat în primul rând pasionatului de automobile. Acel gen de jucător care nu caută neapărat latura spectaculoasă, grafica strălucitoare sau accidentele ce sfidează realitatea. Gran Turismo 6 nu este Need for Speed, nu este Burnout, nu este nici măcar GRID… Ca şi în jocurile precedente ale seriei, farmecul stă în lupta continuă dintre şofer şi maşină, arbitru fiind traseul. Astfel, odată ce GT6 te-a prins in mrejele sale, cu greu îţi mai dă drumul.

Din păcate, Gran Turismo 6 nu reuşeşte să scape de o serie dintre păcatele predecesorilor, unele dintre acestea fiind pur şi simplu preluate direct, semn că echipei producătoare de la Polyphony Digital nu prea îi pasă de aceste aspecte. Spre exemplu, GT6 vine cu o impresionantă ofertă de maşini: peste 1200 de modele pot fi conduse în acest joc. Din păcate, avem din nou de-a face cu modele premium şi standard (deşi Polyphony nu mai foloseşte această notare).

Gran Turismo 6

Modelele premium arată în continuare excelent, după cum o făceau şi în GT5, bucurându-se de o modelare atentă atât a exteriorului, cât şi a interiorului, pentru acestea existând şi cockpit view. În schimb, calitatea maşinilor standard este în continuare variabilă: unele arată neaşteptat de bine, în timp ce altele sunt preluate direct din titlurile vechi ale seriei (cele de pe PS2). Ce-i drept, numărul de modele premium a fost dublat faţă de GT5, fiind adăugate şi prototipurile din seria GT Vision, primul dintre acestea fiind impresionantul model Mercedes-Benz AMG GT Vision, dar şi modele de stradă nelansate încă (BMW M4 Coupe).

Chiar şi aşa, aş fi preferat ca Polyphony să se concentreze doar pe maşinile premium (chiar dacă asta ar fi însemnat diminuarea numărului de vehicule incluse), oferind acelaşi nivel de detaliu pentru toate acestea, şi să renunţe la obiceiul de a include 15-20 de variaţiuni ale aceluiaşi model. Un alt punct negativ, din perspectiva noastră, este renunţarea la orice pretenţie de modelare a damage-ului, încercare prezentă în Gran Turismo 5. Când se lovesc, maşinile se murdăresc un pic, fără a fi afectată integritatea caroseriei sau, mai important, performanţele. Există în continuare centrul de recondiţionare a maşinilor, însă, pe parcursul întregii campanii din joc, n-am avut nevoie să-l folosesc nici măcar o singură dată.

Gran Turismo 6

În schimb, s-a oferit o mai mare atenţie personalizării maşinilor din garajul propriu: pe lângă revopsirea maşinilor în diferite culori, acum pot fi aplicate numeroase modele de eleroane sau jante. De asemenea, nu lipseşte nici componenta de tuning, cu obişnuitele opţiuni bazate pe piesele de upgrade instalate (sau nu) pe maşină. Aici stă de fapt o parte din farmecul jocului, o ajustare corectă a caracteristicilor maşinii fiind capabilă să facă diferenţa dintre un loc pe podium şi o poziţie în coada clasamentului.

Continuând cu aspectele mai puţin plăcute ale jocului, trebuie amintit modul în care este programat AI-ul din Gran Turismo 6. Acesta se departează foarte mult de standardele actuale din alte astfel de jocuri, având un mod foarte bizar de funcţionare. În primele etape ale campaniei, oponenţii nu vor face faţă, acestea fiind doar o formalitate pentru un şofer cât de cât experimentat, aflat la bordul unei maşini competitive. Treptat însă, va ieşi în evidenţa modul în care este scriptat AI-ul din joc.

Gran Turismo 6

În fazele ceva mai avansate ale modului carieră, indiferent de puterea maşinii alese, intervine frustrarea atunci când vezi ca eşti depăşit chiar de la start de unele modele net inferioare, care te vor lăsa cu secunde bune în spate foarte repede. Începi să te întrebi ce se întâmplă cu jocul, cum reuşeşte un amărât de Renault 5 să depăşească un bolid Bugatti Veyron şi, dacă nu ai un pic de răbdare, rişti să dai “rage quit” fără să te mai uiţi inapoi. AI-ul cedează greu în primele câteva ture ale fiecărei curse, forţând jucătorul să conducă cât mai bine cu putinţă, pentru ca în ultimele două ture să încetinească în mod inexplicabil, permiţând recuperarea unor distanţe incredibile (zeci de secunde). Genul asta de comportament se repetă cursă de cursă, fiind evident faptul că aşa au dorit producătorii să se comporte oponenţii. Personal, aş fi preferat o concurenţă mai apropiată de realitate, precum în alte jocuri de acest tip.

Gran Turismo 5 avea ceva probleme cu partea vizuală, care suferea de pe urma unei inconsistenţe evidente. Unele lucruri, precum modele premium de maşini, se prezentau excelent, în timp ce altele (fumul, umbrele etc.) te zgâriau pe retină. Gran Turismo 6 face nişte progrese notabile din acest punct de vedere, majoritatea stângăciilor grafice fiind rezolvate. Totuşi, nu mă pot abţine să nu remarc faptul că unele dintre traseele jocului rămân învechite ca aspect, în ciuda brizbriz-urilor grafice adăugate în GT6. Pur şi simplu este evident faptul că anumite circuite au fost modelate iniţial pentru PS2, fiind importate în GT5 şi 6 fără mari modificări. Pe aceeaşi lungime de undă sunt şi sunetele, zgomotele de motor ambalat al unor modele de maşini fiind capabile să stârnească invidia aspiratoarelor din întreaga lume. Nu se lasă mai prejos nici sunetele de impact dintre maşini sau dintre maşină şi mediul înconjurător, o veritabilă simfonie a butoaielor scăpate pe scări.

Gran Turismo 6

Însă, sincer, toate aceste minusuri pălesc atunci când eşti pe circuit, la volanul bolidului preferat, în încercarea de a doborî recordul de timp realizat de un prieten din lista de pe PlayStation Network. Concentrarea va fi atât de mare încât vei remarca imediat noul motor de simulare fizică de care beneficiază maşinile (de departe cel mai complex din jocurile de console şi dintre toate jocuri mainstream de pe PC) sau acurateţea cu care sunt modelate traseele propriu-zise (un tur pe Nurburgring Nordschleife este echivalent cu o călătorie cu montagne-russe prin iad!).

Unde mai pui că varietatea e pusă din nou la loc de cinste în cadrul modului de joc carieră. Pe lângă cursele propriu-zise, există din nou întreceri cu kart-urile, probe de raliu şi NASCAR, Goodwood Festival of Speed (absolut excelent din toate punctele de vedere!), examenele pentru dobândirea licenţelor superioare ale carnetului de sofer, eco-challenges (parcurgerea unui traseu cu o cantitate limitată de combustibil), probe de dărâmat jaloane sau chiar curse contratimp pe Lună, la bordul unui vehicul destinat explorării spaţiale. Cel mai nou update a adăugat şi Red Bull Challenge, un mod de joc din care nu lipseşte campionul mondial de Formula 1 Sebastian Vettel.

Gran Turismo 6

De asemenea, au fost adăugate noi circuite faţă de Gran Turismo 5, cum ar fi Brands Hatch, Silverstone, Willow Springs sau Matterhorn, precum şi posibilitatea de a conduce la orice oră a zilei, cu sau fără condiţii meteo potrivnice. Mai mult, se poate opta pentru curse care încep la o anumită oră şi se sfârşesc în toiul nopţii, provocarea fiind sporită astfel (mai ales daca conduceţi o maşină fără faruri funcţionale). Modul online a rămas aproape neschimbat faţă de GT5, fiind structurat pe aceleaşi camere online, funcţionale însă destul de puţin intuitive.

Cu alte cuvinte, Gran Turismo 6 străluceşte la capitolele la care seria era deja la înălţime, fără a se descurca însă la fel de bine în ceea ce priveşte alte aspecte, majoritatea dintre acestea de ordin vizual sau auditiv. Dacă sunteţi un fan al seriei, nu ezitaţi să jucaţi şi GT6, iar dacă sunteţi la primul contact cu titlurile Gran Turismo încercaţi să fiţi un pic mai răbdători la început, satisfacţiile ulterioare urmând a fi pe măsură. În schimb, dacă nu v-a plăcut GT5, nu insistaţi, GT6 nu este revelaţia la care v-aţi fi aşteptat.

Sursa: go4it.ro

Comments are closed.